|
† Bine aţi venit pe site-ul Cuvânt Creştin
"Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." (Ioan 8:12) "Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale." (Ioan 10:11) "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie." (Marcu 8:34) "Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul." (Ioan 13:34) |
|
Poezii
Iisus, nădejdea mea
Iisus în celulă (de Radu Gyr)
Povara păcatului
Să se-nalţe Crucea! (de Ieroschimonah Ioan Şişmanian)
Nu te voi părăsi
Iisus, nădejdea mea
În Tine Iisuse m-ascund de ispită,
De frică, grotesc, mândrie si ură,
Şi ştiu că la Tine găsesc doar iubire,
Credinţă, salvare, nădejde, iertare.
Şi ştiu că nu-s singur şi că mă păzeşti,
Şi ştiu că mă mângâi când sufăr şi plâng,
Şi vreau ca în inima mea să trăieşti,
Şi răul prin bine să pot să înfrâng.
Sus la: Poezii
Iisus în celulă
de Radu GyrAzi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist şi ce'nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
şi-L făcea mai înalt şi mai trist.
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca nişte păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veştminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.
Uimit am sărit de sub pătura sură:
- Doamne, de unde vii, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
şi mi-a făcut semn ca să tac.
S'a aşezat lângă mine pe rogojină:
- Pune-mi pe răni mâna ta!
Pe glezne-avea urme de cuie şi rugină
parcă purtase lanţuri cândva.
Oftând şi-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Prin somn lumina, dar zăbrelele groase
lungeau pe zăpada Lui, vărgi.
Părea celula munte, părea căpăţână
şi mişunau păduchi şi guzgani.
Am simţit cum îmi cade capul pe mână
şi-am adormit o mie de ani...
Când m-am trezit din afunda genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Era noapte şi era lună,
numai Iisus nu era nicăiri...
Am întins braţele, nimeni, tăcere.
Am intrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuţite'n unghere,
cu suliţa lor m'au străpuns...
- Unde eşti, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de căţui...
M-am pipăit... şi pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.
Sus la: Poezii
Povara păcatului
Ce greu e păcatul, ce greu este, Doamne,
Ce putred e rodul a ce-am semănat !
Ce grea e povara păcatului care
M-a amăgit dulce şi m-a capturat.
Ce tare Te-apasă păcatele mele,
Şi cât Te doare când sunt rătăcit,
Şi când nu-nţeleg de ce-atâta durere,
Mă mângâi şi-mi spui cu atâta plăcere:
"Am murit pentru tine fiindcă te-am iubit".
Sus la: Poezii
Să se-nalţe Crucea!
de Ieroschimonah Ioan ŞişmanianSă se-nalţe Crucea să ne-nstâlpnicească
întru bucuria sfintei Învieri.
Să se-nalţe glasul şi să proslăvească
veşnica durere, dorul de tăceri.
Să se-nalţe mintea întru ceruri sfinte,
haruri peste haruri, zbor de heruvimi.
Să se-nalţe viaţa, daruri peste daruri,
milostenii sfinte, cânt de serafimi.
Înălţarea Crucii, bucuria jertfei,
munţi de sfinte moaşte, moarte de martir!
Nu vă fie frică, au călcat pe moarte,
prin tăria crucii peste cimitir!
apărută în "Lumea Monahilor", 2008, nr.12 (iunie)
Sus la: Poezii
Nu te voi părăsi
Mă ignori, Mă laşi deoparte
Ca şi cum nu te-aş iubi,
Mă refuzi, Mă laşi în spate,
De ce fugi de Mine ca şi cum nu te-aş dori ?
Mă răneşti, Mă răstigneşti
Prin al tău păcat din nou,
Te iubesc, te doresc,
Şi nu te voi părăsi, orişicât ai rătăci.
Sus la: Poezii